Astazi nu vreau sa-mi spui nimic!

Astazi nu vreau sa ma intrebi de ce m-am plimbat toata ziua prin ploaie, petrecand lung cu privirea fiecare trecator ratacit…
Astazi nu vreau sa ma intrebi pe unde-mi sunt gandurile si de ce ma uit la lucruri prin ele fara sa le observ…
Astazi nu vreau sa imi amintesti ca nu mai sunt un copil, iar lumea in care traiesc e atat de necunoscuta…
Astazi nu vreau sa ma intrebi de ce e verde, si eu stau neclintita si ma uit la semafor…
Astazi, nu pot sa raspund lumii de ce ma doare in mine atat de mult ceva ce nu stiu sa definesc…
Astazi nu ma intreba de ce e atat de intuneric in camera iar eu nu am aprins lumina inca…
Astazi nu ma intreba unde am uitat umbrela aia cu floricele albastre pe care am primit-o cadou de ziua mea…
Astazi nu ma intreba de ce tremur toata , de ce mi-s ochii plansi, de ce nu mi-am aranjat cartile de pe masa sau papucii in dulap…
Astazi nu ma intreba nimic de dor , vreau doar sa ma strangi la pieptul tau si sa nu-mi vorbesti nimic...

Fragmente de aventuri solitare

Nu stiu daca e de bine sau e de rau, adevarul e ca m-am indragostit, din nou ar spune multa lume care ma cunoaste … De data asta nu de un rasarit sau asfintit de soare, si nici de florile albastre de pe campuri, nici de fluturi sau de alte creaturi ale naturii, curcubeie, ciresi infloriti, panze de paianjen, frunzele ingalbenite si cazute pe trotuar… M-am indragostit de Octavian Paler, de stilul sau sincer si adesea foarte trist in care s-a exprimat, modul in care si-a pus in lumina gandurile si framantarile-i personale…
Ma gandesc ca, poate nu sunt singura indragostita de “ scriitorul aminitirilor”. Nu stiu cum se intampla cu alti indragostiti dar eu ma regasesc adesea recitind fragmentele care m-au impresionat si pe care am intotdeuna grija sa le am la indemana pe ultimele pagini ale fiecarui caiet de curs sau seminar:

“Viata capata sens doar prin ceea ce iubesti si prin suferinta ca ai la dispozitie un timp limitat pentru a nu irosi aceasta sansa ….”

Ma gandesc, oare eu iubesc suficient?

"Singurul succes care merita sa fie ravnit e sa traiesti din plin si ceea ce nu poti obtine".

“Romanticul rataceste stand pe loc. E un braconier care nu prea stie ce cauta. Tanjeste dupa o prada pe care a visat-o, uitand apoi partial visul. Cand clipa i se daruie, romanticul intra in panica. Uneori isi distruge dragostea ca sa o poate plange. Romanticul e un diletant in materie de fericire. Abia dupa ce o pierde , o intelge. Si iubeste mai ales ce n-are”.

“Ma tem ca toate lectiile pe care mi le-a dat viata au fost zadarnice. N-am retinut nimic din ele. Nu mi-am corectat nici un defect, nu mi-am reparat nic o greseala si intr-un anume sens, mi-am visat viata mai degraba decat am trait-o. Am visat lucruri pe care nu eram in stare sa mi le doresc in realitate si cu atat mai putin nu eram in stare sa le obtin…”

“Incerc sa ma conving ca nu s-a schimbat nimic. Marea e aceeasi, cerul acelasi. Dar e greu sa te minti pana la capat. Nu reusesc decat sa doresc sa nu mai fac comparatii. Fiindca orice tristete are la baza o comparative. Imi dau seama ca ma uit alfel la pescarusi acum. Nu mai sunt atent la gratia lor, ci la precizia cu care se napustesc sa-si inhate victimele.
Daca vad o pereche de tineri dormind imbratisati pe plaja, ma simt indiscret. Imi vine sa intorc capul, cu toate ca ei nu se sinchisesc de nimeni. Au aceeasi nepasare minunata pe care nu mai pot decat sa o invidiez.
De fapt, tocmai ceea ce ma incanta la mare ma face uneori melancolic. Nu-mi place sa constat ca nu mai pot alerga pe plaja, ca obosesc dupa o ora de innot . Si poate chiar disperarea surda pe care o pun acum in ceea ce iubesc e un semn ca lucrurile nu mai sunt ca inainte. Sa inteleg ca dragostea cea mai amenintata e cea mai profunda? "

"Privind marea de pe o terasa ma gandeam, mai devreme, ca inclusive fericirea lasa rani”

"Aventuri Solitare, doua jurnale si un contrajurnal"

Închin această carte părinţilor mei,
care n-au văzut niciodată marea
şi au cunoscut doar aventura sacrificiului,
amintindu-mi că nu le-am spus, când trebuia,
cât de mult i-am iubit"

O.Paler

Despre nedreptate

Esti un prost sau o proasta, maica-ta e nebuna, o cunosc toti vecinii, sunteti o familie de adevarati tampiti, neghiobi autentici cu renume in toata tara, ai o singura pereche de pantaloni iar cand o speli stai acasa ca nu ai cu ce sa te imbraci, esti un sarantoc/o sarantoaca, ai paduchi si boli de piele, iti cade acoperisul casei in cap dar tu asculti posturi de radio in limba engleza, mananci in fiecare zi cartofi cu ceapa dar te intereseaza sa bagi filosofii in cap propriilor copiilor vorbindu-le despre tineretile tale, mai bine da-i la o scoala profesionala…de balet. Esti un nimeni, un ratat cu nume de fost recidivist, esti cea mai mare nulitate… Nu te observa prea multa lume, in zadar te strofoci sa faci semne disperate, inceteaza sa mai urli, ca nu impresionezi pe nimeni… Auzi tu, animal domesticit cu coarne si lapte, fiinta cu par unsuros si gura urat mirositoare, pentru ca tu esti prost si nu-ti poti apara propriile interese, venim in sprijinul tau. Ai doua minute la dispozitie sa alegi una din cele doua variante prin care sa iti manifesti dreptul fundamental la replica intr-o lume evoluata, democrata, libera si suverana:
Varianata a. Accept inaltimile voastre fie-va numele preaslavit, nici cea mai apropiata persoana nu putea sa ma descrie mai bine
Varianata b. cred ca pe undeva s-au mai scapat cateva detalii importante despre mine, sa nu va fie cu suparare, imi iubesc patria si conducatorul ei pana la moarte, am cel mai mai mare respect si ma mandresc ca sunt ceea ce sunt.

E dureros, nu?
Sa fii deformat, sa ti se calce in picioare identitatea, respectul de sine, valorile, sa ti se spulbere toate visele, sa te limiteze la a fi pur si simplu: prenume-Nimeni, nume-Nulitate, sa te lase sa te ineci in frustrari dar sa nu ai posibilitatea decat sa inghiti in sec si sa mergi mai departe, o saptamana, un an, 10, 20 de ani… tu sa nu poti sa faci nimic. Sa alegi una din cele 2 variante consolandu-te cu gandul ca putea fi mai rau, putea sa ti se dea doar o singura varianata si atunci te-ai fi simtit mult mai aiurea…
Ma doare sufletul, nu stiu daca o sa ma intelegeti, la fel cum nici nu stiu daca mesajul meu o sa ajunga la voi asa cum am simtit eu sa il scriu; m-am imbolnavit de inima si simt in mine toate cum vor sa iasa dintr-odata pe nas, pe gura urechi ochi … si imi vine sa urlu, sa strig in gura mare ca sa ma eliberez , ca nu mai pot. Nu mai pot cu atata nedreptate, nu mai pot cu atata inumanitate, nu mai pot sa traiesc cu gandul ca m-am nascut intr-o lume in care se vehiculeaza atat de mult pe seama drepturilor si libertatilor fundamentale si constientizez ca sunt doar niste speculatii teoretice.
Am cicit ca astazi a murit un tanar in varsta de 23 de ani, batut cu salbaticie de militia din Chisinau. A iesit sa-si ceara dreptul la o viata mai buna, si a castigat ceva, o moarte . Era atat de tanar, citisem ca avea si un copil de un an pe care nu va mai avea cum sa il vada mergand prima data la scoala, terminand o facultate… Doamne, cat de animalic poate sa fie comportamentul uman! O fiara nu ucide din placere, e instinctul pentru supravieture care primeaza, nu are ratiune, valori, constiinta…mi se pare o jignire majora prin compararea lor cu oamenii…
E atat de sensibila granita intre a fi si a nu fi…Pot sa fie ele toate constructii solide, adevarul e ca indiferent de ce zgaraie nori construiesti in tine insuti, nu ramane nici o farama de nimic atunci cand dispare pamantul care sa le sustina… Ma gandesc ca si tanarul asta si-a construit planuri de viitor, vise, ganduri marete dar mai ales avea speranta ca prin prezenta sa in Piata Marii Adunari Nationale, va sensibiliza opinia internationala ca e atata nedreptate in tara lui...
"Trecuta prin foc si prin sabie
Furata, tradata mereu
Esti floare de dor Basarabie
Esti Patria neamului meu..."
(D. Matcovschi)

Indragostita de un om sau nunta de zapada

Cerul a inceput sa toarne cu stelute de gheata peste tot. Ninge ca in povestile cu Alba ca Zapada si Piticii… e greu sa descrii in cuvinte, poate sunt eu prea emotionata, sau poate mi-au inghetat ideile si gandurile de fericire.
Iarna este un designer vestimentar desavarsit chiar si fara studii de specialitate… Mi-a imbracat toti invitatii in vesminte unice. Copacii, plantele uscate, pietrele ratacite de pe campuri, sunt acum imaculate domnisoare de onoare prinse in dansul fulgilor de nea. Dansez si eu prin zapada alba si pufoasa, e atat de simplu sa fii fericit cand esti inconjurat de atata frumusete.
Incerc sa intampin cu privirea fiecare invitat, mi-s atat de dragi, astazi sunt deosebiti asa imbracati in vesminte de sarbatoare. Trebuie sa recunosc ca natura mi-a fost draga si m-a inspirat dintotdeauna.
Mi-am prins in rochie mii de fulgi, minunate stelute de nea, am adunat intr-un cos un buchet mare de flori de nufar alb si ma plimb surazanda si visatoare in marea de zapada.
Cat privesc cu ochii numai alb, numai flori de gheata...
“Ninge sa desparta viata de iubire /Albe felinare merg spre univers”
Mi-e greu sa recunosc dar adevarul e ca m-am indragostit… de un om de zapada. Nu ma deranjeaza ca e intotdeauna rece, m-am obisnuit cu felul asta de iubire. Nu ma intristeaza nici faptul ca tace mereu si stie doar sa ma asculte, macar stiu de ce nu ma suna inainte de culcare sa imi spuna noapte buna. Lumea zice ca nu avem nici un viitor impreuna, ca e nestatornic si se topeste usor, macar stiu ca nu se topeste dupa alte fuste, nu e niciodata gelos, nu interpreteaza si nu pretinde ca este altcineva doar asa, ca sa para mare in ochii altora. Ce daca nu-si poate exterioriza gandurile si sentimentele, nu vorbeste atunci cand sufera sau este fericit, nu zambeste decat la fel in fiecare zi, nu-si spala sosetele, sta neclintit ore in sir, dispare pe neobservate si nu stii daca se intoarce iarna asta sau peste doua ierni…macar stii ce asteptari poti sau nu poti avea de la el. Oare putini oameni intalnim la fiecare colt de strada avand pretentia ca nu sunt de zapada?!
Eu, imperfecta simplu sau fata curcubeu, de buna voie si nesilita de nimeni sunt de accord sa iau in casatorie… Ca sa nu sufar prea mult si pentru ca, vorba unui personaj dintr-un film rusesc, “ma iubesc atat de mult, m-am casatorit cu mine insami…”
In loc de concluzie:
Am invatat sa vorbesc mai mult decat stiu sa tac… sa dansez in mijlocul fulgilor de nea, sa visez cu ochii deschisi, am invatat sa astept fara sa stiu cand sa ma opresc, sa admir fara sa am curajul sa ating, sa iubesc un om si sa fac o nunta de zapada.

Prietenului meu Jim

Ne-am cunoscut asa, din intamplare, intr-o perioada din viata mea in care aveam nevoie foarte mare de un sprijin, de un sfat, de intelegere, de cineva cu mai multa experienta de viata decat mine care sa-mi trezesca speranta adormita, ambitia, rabdarea si puterea de lupta…
Nu stiu cum se intampla cu altii dar cu mine lucrurile stau in felul urmator:
de fiecare data cand ma simt neputincioasa, depresiva sau nefericita, cand am impresia ca nimic nu mai are logica in viata mea ca sunt un nimeni si ratacesc aiurea pe cararile incurcate ale lumii, se gaseste cineva, sau cel putin o situatie care sa-mi dea o lectie destul de dura dar suficient de realista incat sa ma faca sa-mi revin, sa devin din nou constienta de ceea ce sunt, de cat de fericita ar trebui sa fiu pentru ceea ce am, ce simt sau ce gandesc…
Nu pot sa neg, da, sunt intr-adevar o persoana usor prea sensibila, si poate din cauza asta am foarte mult de suferit…
Imi doream dintotdeauna sa fiu si eu ca toata lumea, Jim m-a ajutat sa ma inteleg, sa ma descopar, sa gasesc fericirea dincolo de lucruri cotidiene, materialiste, exterioare… fericirea din adancul sufletului, sa realizez ca sa fii asa in felul tau e un lucru minunat...
“...try not to be sad! You have so much to give to the world and the world has many wonderful things waiting for you. I could be sad if I wanted but I have learned to overcome sadness, at leastmost of the time. I too do have moments of sadness but they are short lived.I have learned that all happiness comes from within our self. I have learned that we are all connected with all life and that we are One. Time and space can not come between any of us unless we believe that it does. You can be happy simply by going places in your heart or" in spirit"( both are the same). When you are sad, quiet your mind and go to a place where you where you are happy and can laugh. Come with me and go fishing along the river or walk by the ocean. Walk on the streets of Portsmouth and talk to me about your dreams. Or go to some beautiful place where you can just be with nature and be one with all life.I spend most all of my time alone, I do not go out often becauseI have few people that I know think as I do but I have found that this is O.K.. Like you, I have a family who love me and I love them, I enjoy good health and I know thatI have a good spirit and each day I try to grow in spirit by learning to become more connected to my higher self. You should read more about the spirit and our connection with all life.Each day you should give thanks for your many blessings. Give thanks for your good heart and spirit. Give thanks for the friends and familythat you have , for the fact that you have a goodmind and give thanks for the wonderful life that lies ahead for you! You need not be sad because of where you are located on this earth.The problems over here are many and there are much worse problems in other countries then in your country or this country. Learn to let your spiritual self see who you are each day. You do this by loving all things and all people for we are all children of God, hear to learn how to live. There are many people in this world who are spiritually ill, they are in pain and have not found their higher self and because of this they are hurting others and living with much suffering. This is life but one day all people will learn to live happily in the universe and will learn to love and care for all living things that make up this earth. In the meantime we must each try to learn how to do these things in our own heart. It takes work to be happy. We must learn about our self and we mustun learn things that we were taught but are not true, things that keep us apart and limit us. We have no limits, only the ones that we put upon ourselves...”

Povestea oricui

Nu prea am avut timp in ultima vreme sa ma las purtata pe aripile inspiratiei, asa ca de 1 decembrie m-am hotarat: azi vreau sa zbor.
M-am gandit ca exista o poveste la tot ce se vede dar mai ales la tot ce nu se vede, si am purces la drum. M-am inarmat cu o ciocolata poiana, alba aerata, cu un play list atent selectat de mine, la ascultarea caruia copii mici ar putea cu usurinta sa adoarma, am incuiat usa la camera, am tras draperiile, sa nu ma intimideze prea multa lumina ce se chinuia sa-mi intre in camera prin geamul mare, am conectat calculatorul la sursa de curent, ca sa nu am surprize pe parcursul calatoriei si m-am apucat de cautat povesti…

Povestea ploii: eram intr-o seara de noiembrie
Povestea infinitului: nu stiu cine m-a creat dar stiu ca nu am sa mor niciodata
Povestea succesului: sunt dependent intotdeauna de ceva
Povestea iubirii: apar din senin si dispar pe neobservate
Povestea gandului: n-am nevoie niciodata de cheie de acces
Povestea suferintei: timpul imi este cel mai mare dusman
Povestea rasaritului: niciodata nu sunt toti cei care ma vad si astazi
Povestea singuratatii: nu vin niciodata singura sau vin intotdeauna insotita
Povestea timpului: nu am fost licentiat in medicina
Povestea fericirii: sunt contagioasa, doar uneori
Povestea culorii: sunt albastra cand vreau sa fiu cer senin
Povestea trecutului: am puterea sa schimb tot ce urmeaza, niciodata pe mine
Povestea scrisorii: mi-am pierdut din importanta
Povestea naturii: as vrea sa fiu lasata in pace
Povestea norocului: incep sa nu mai fiu chiar atat de orb
Povestea sexului: sunt uneori si matrimonial
Povestea sperantei: mor uneori inainte sa ma nasc
Povestea asteptarii: pot trai o saptamana dar uneori o viata de om
Povestea ochilor: putem sa privim fara sa vedem sau sa vedem fara sa privim
Povestea frunzelor: ne intrebam daca exista sau nu reincarnare
Povestea zilelor: ne jucam de-a prinselea de cand ne stim
Povestea sentimentului: ma nasc in orice circumstante
Povestea respectului: mi-ar placea sa cred ca mai exist
Povestea povestii: exista o poveste pentru orice

Oda taranului roman

Ars de soare si necajit ca vai de el, cu mainile noduroase si batatorite de atat munca, cu fata incretita de griji si nevoi, nebarbierit de spatamani sau cu hainele pline de praf si noroi, saracul taran roman participa si el la campania electorala. Se simte si el cetatean, macar si pentru astea cateva saptamani in care disperatii candidati nu mai stiu cum si in ce fel sa-i impresioneze. Unul mai ingenios decat altul: vin cu caldari, lighene zahar, paine si faina, vin cu promisiuni marete, pun ferestre termopan si usi, repara drumuri, maresc pensii, salarii, ce mai intreaga Romanie se pune pe picioare.
Nene Vasile da’ matale cu cine votezi? Da matale matusa Marioara?
Toata lumea se intreaba in toate directiile cine vor fi viitorii senatori si deputati ai Romaniei.
Merg si eu sa il intreb pe taranul roman cu cine voteaza. Ma cuprinde jalea si tristetea si lacrimile imi stau gata gata sa imi invadeze chipul de fiecare data cand deschid o portita si o batranica, un batranel, un copil cu ochi inocenti si curiosi se iveste de dupa ea. Taranul roman o duce foarte greu, e necajit, munceste din noapte pana-n noapte, viseaza putin, are bucurii scurte, se plange de durere si de saracie, asteapta, asteapta, asteapta cica vremurile alea mai bune dar ele nici ca vor sa apara…
Mi-e greu sa incep dar nu prea am de ales, trebuie sa-mi castig cumva existenta, nu pot trai doar din carti si cu vise…
“Buna ziua, imi cer scuze ca va deranjez, nu sunt cu lumina nici cu RDS-ul, nu va aduc pensia, si nici de la primarie nu sunt cu ajutorul social, nu fac parte din nci un partid politic si totusi curiozitatea mea e : “Dumneavoatra cu cine votati?” doar faptul ca ma prefac a fi mai inocenta decat sunt si par un copil la prima vedere, sau isi da seama ca vin si eu de la tara, il impiedica pe nenea Ion sa-mi dea cu ceva in cap de manie si revolta si necaz, si furie, si cate si mai cate alte suparari si frustrari seculare.
In fiecare seara cand ma pun sa dorm imi revine in minte imaginea trista a taranului roman: cu ciorapi de lana, cizme de cauciuc, fata arsa de soare, cu privire stearsa si zambet amar, cu telefon mobil fara pic de credit pe el, fara vise, fara bucurii!!!
Taranul roman o duce foarte greu iar noi suntem in campanie electorala…