Fragmente de aventuri solitare

Nu stiu daca e de bine sau e de rau, adevarul e ca m-am indragostit, din nou ar spune multa lume care ma cunoaste … De data asta nu de un rasarit sau asfintit de soare, si nici de florile albastre de pe campuri, nici de fluturi sau de alte creaturi ale naturii, curcubeie, ciresi infloriti, panze de paianjen, frunzele ingalbenite si cazute pe trotuar… M-am indragostit de Octavian Paler, de stilul sau sincer si adesea foarte trist in care s-a exprimat, modul in care si-a pus in lumina gandurile si framantarile-i personale…
Ma gandesc ca, poate nu sunt singura indragostita de “ scriitorul aminitirilor”. Nu stiu cum se intampla cu alti indragostiti dar eu ma regasesc adesea recitind fragmentele care m-au impresionat si pe care am intotdeuna grija sa le am la indemana pe ultimele pagini ale fiecarui caiet de curs sau seminar:

“Viata capata sens doar prin ceea ce iubesti si prin suferinta ca ai la dispozitie un timp limitat pentru a nu irosi aceasta sansa ….”

Ma gandesc, oare eu iubesc suficient?

"Singurul succes care merita sa fie ravnit e sa traiesti din plin si ceea ce nu poti obtine".

“Romanticul rataceste stand pe loc. E un braconier care nu prea stie ce cauta. Tanjeste dupa o prada pe care a visat-o, uitand apoi partial visul. Cand clipa i se daruie, romanticul intra in panica. Uneori isi distruge dragostea ca sa o poate plange. Romanticul e un diletant in materie de fericire. Abia dupa ce o pierde , o intelge. Si iubeste mai ales ce n-are”.

“Ma tem ca toate lectiile pe care mi le-a dat viata au fost zadarnice. N-am retinut nimic din ele. Nu mi-am corectat nici un defect, nu mi-am reparat nic o greseala si intr-un anume sens, mi-am visat viata mai degraba decat am trait-o. Am visat lucruri pe care nu eram in stare sa mi le doresc in realitate si cu atat mai putin nu eram in stare sa le obtin…”

“Incerc sa ma conving ca nu s-a schimbat nimic. Marea e aceeasi, cerul acelasi. Dar e greu sa te minti pana la capat. Nu reusesc decat sa doresc sa nu mai fac comparatii. Fiindca orice tristete are la baza o comparative. Imi dau seama ca ma uit alfel la pescarusi acum. Nu mai sunt atent la gratia lor, ci la precizia cu care se napustesc sa-si inhate victimele.
Daca vad o pereche de tineri dormind imbratisati pe plaja, ma simt indiscret. Imi vine sa intorc capul, cu toate ca ei nu se sinchisesc de nimeni. Au aceeasi nepasare minunata pe care nu mai pot decat sa o invidiez.
De fapt, tocmai ceea ce ma incanta la mare ma face uneori melancolic. Nu-mi place sa constat ca nu mai pot alerga pe plaja, ca obosesc dupa o ora de innot . Si poate chiar disperarea surda pe care o pun acum in ceea ce iubesc e un semn ca lucrurile nu mai sunt ca inainte. Sa inteleg ca dragostea cea mai amenintata e cea mai profunda? "

"Privind marea de pe o terasa ma gandeam, mai devreme, ca inclusive fericirea lasa rani”

"Aventuri Solitare, doua jurnale si un contrajurnal"

Închin această carte părinţilor mei,
care n-au văzut niciodată marea
şi au cunoscut doar aventura sacrificiului,
amintindu-mi că nu le-am spus, când trebuia,
cât de mult i-am iubit"

O.Paler

Despre nedreptate

Esti un prost sau o proasta, maica-ta e nebuna, o cunosc toti vecinii, sunteti o familie de adevarati tampiti, neghiobi autentici cu renume in toata tara, ai o singura pereche de pantaloni iar cand o speli stai acasa ca nu ai cu ce sa te imbraci, esti un sarantoc/o sarantoaca, ai paduchi si boli de piele, iti cade acoperisul casei in cap dar tu asculti posturi de radio in limba engleza, mananci in fiecare zi cartofi cu ceapa dar te intereseaza sa bagi filosofii in cap propriilor copiilor vorbindu-le despre tineretile tale, mai bine da-i la o scoala profesionala…de balet. Esti un nimeni, un ratat cu nume de fost recidivist, esti cea mai mare nulitate… Nu te observa prea multa lume, in zadar te strofoci sa faci semne disperate, inceteaza sa mai urli, ca nu impresionezi pe nimeni… Auzi tu, animal domesticit cu coarne si lapte, fiinta cu par unsuros si gura urat mirositoare, pentru ca tu esti prost si nu-ti poti apara propriile interese, venim in sprijinul tau. Ai doua minute la dispozitie sa alegi una din cele doua variante prin care sa iti manifesti dreptul fundamental la replica intr-o lume evoluata, democrata, libera si suverana:
Varianata a. Accept inaltimile voastre fie-va numele preaslavit, nici cea mai apropiata persoana nu putea sa ma descrie mai bine
Varianata b. cred ca pe undeva s-au mai scapat cateva detalii importante despre mine, sa nu va fie cu suparare, imi iubesc patria si conducatorul ei pana la moarte, am cel mai mai mare respect si ma mandresc ca sunt ceea ce sunt.

E dureros, nu?
Sa fii deformat, sa ti se calce in picioare identitatea, respectul de sine, valorile, sa ti se spulbere toate visele, sa te limiteze la a fi pur si simplu: prenume-Nimeni, nume-Nulitate, sa te lase sa te ineci in frustrari dar sa nu ai posibilitatea decat sa inghiti in sec si sa mergi mai departe, o saptamana, un an, 10, 20 de ani… tu sa nu poti sa faci nimic. Sa alegi una din cele 2 variante consolandu-te cu gandul ca putea fi mai rau, putea sa ti se dea doar o singura varianata si atunci te-ai fi simtit mult mai aiurea…
Ma doare sufletul, nu stiu daca o sa ma intelegeti, la fel cum nici nu stiu daca mesajul meu o sa ajunga la voi asa cum am simtit eu sa il scriu; m-am imbolnavit de inima si simt in mine toate cum vor sa iasa dintr-odata pe nas, pe gura urechi ochi … si imi vine sa urlu, sa strig in gura mare ca sa ma eliberez , ca nu mai pot. Nu mai pot cu atata nedreptate, nu mai pot cu atata inumanitate, nu mai pot sa traiesc cu gandul ca m-am nascut intr-o lume in care se vehiculeaza atat de mult pe seama drepturilor si libertatilor fundamentale si constientizez ca sunt doar niste speculatii teoretice.
Am cicit ca astazi a murit un tanar in varsta de 23 de ani, batut cu salbaticie de militia din Chisinau. A iesit sa-si ceara dreptul la o viata mai buna, si a castigat ceva, o moarte . Era atat de tanar, citisem ca avea si un copil de un an pe care nu va mai avea cum sa il vada mergand prima data la scoala, terminand o facultate… Doamne, cat de animalic poate sa fie comportamentul uman! O fiara nu ucide din placere, e instinctul pentru supravieture care primeaza, nu are ratiune, valori, constiinta…mi se pare o jignire majora prin compararea lor cu oamenii…
E atat de sensibila granita intre a fi si a nu fi…Pot sa fie ele toate constructii solide, adevarul e ca indiferent de ce zgaraie nori construiesti in tine insuti, nu ramane nici o farama de nimic atunci cand dispare pamantul care sa le sustina… Ma gandesc ca si tanarul asta si-a construit planuri de viitor, vise, ganduri marete dar mai ales avea speranta ca prin prezenta sa in Piata Marii Adunari Nationale, va sensibiliza opinia internationala ca e atata nedreptate in tara lui...
"Trecuta prin foc si prin sabie
Furata, tradata mereu
Esti floare de dor Basarabie
Esti Patria neamului meu..."
(D. Matcovschi)